Igas Constantin Traian - Senator PD-L de Arad

SAGU

Sate componente: Cruceni, Firiteaz, Fiscut, Hunedoara Timisana
Populaţie: 3.862
Suprafaţă: 10.266 ha
Distanţă Arad: 15 km

Comuna Şagu este situată în Câmpia Vingăi şi are o suprafaţă de 10266 ha. Din punct de vedere administrativ comuna este alcătuită din şase sate: Şagu- sat reşedinţă de comună situat la o distanţă de 15 km faţă de municipiul Arad, satele Cruceni, Firiteaz, Fiscut şi Hunedoara Timişană.

Populaţia comunei număra la ultimul recensământ 3862 locuitori din care 91,5% erau români, 3,8% maghiari, 2,7% rromi, 1,2% germani şi 0,8% alte naţionalităţi şi populaţie nedeclarată.

Prima atestare documentară a localităţii Şagu datează din anul 1333. Satul Cruceni este atestat documentar în anul 1772, satul Firiteaz în anul 1256, Fiscut în 1493 iar satul Hunedoara Timişană în anul 1925.

Economia comunei este predominant agrară dar cunoaşte în prezent o dinamică puternică, cu creşteri importante semnalate în toate sectoarele de activitate.
Deşi nu deţine elemente spectaculoase din punct de vedere turistic, tradiţiile şi ospitalitatea locuitorilor din această zonă compensează din plin acest neajuns.

Aidoma întregii zone de la nord de Timişoara, până la Mureş, teritoriul satului Şagu este locuit din timpul Epocii Fierului (cel puţin de la cumpăna mileniilor I şi II î Hr.) dovadă fiind urmele arheologice descoperite aici. Lipsa unor cercetări arheologice ne împiedică să cunoaştem evoluţia acestei locuri până la debutul debutul romanizării zonei (sec I î Hr - sec I d.Hr) Pe parcursul integrării în provincia Dacia, este posibil ca această locuire să se fi realizat, astfel încât, în secolul IV d.Hr. aici să existe o întinsă aşezare , cercetată sumar. Cel puţin unul dintre valurile nord est-sud vest bănuite să fi fost romane (altă variantă este originea lor avară trecută pe la Şagu.

În evul Mediu matur, aşezarea se face (sau continuă o evoluţie începută în primele secole ale mileniului I. Hr.), astfel încât în anul 1333-1335 aici este atestată prezenţa unei parohii catolice. Precum şi în alte cazuri, se poate estima că satul Şagu începe să se structureze cel puţin cu un secol înainte, adică în secolul XIII.

Cucerirea otomană găseşte aici o aşezare suficient de însemnată pentru a fi menţionată într-o hotărnicie din 1665, Şagul parcurgând relativ bine intervalul de timp până la integrarea în Imperiul Habsburgic, la începutul secolului XVIII. Atunci apare în conscripţie şi pe hărţile austriece.

Colonizarea cu familii germane din 1770 (în cadrul celei de-a doua etape a colonizărilor austriece din Banat) revigorează satul, astfel încât la câţiva ani, aici sunt recenzate aproape 70 familii, deci cca 250 de persoane. Comunitatea catolică ridică o biserică în centrul noului sat, retras de la şosea şi restructurat complet (conform unei geometrii 'carteziene, similară cu altele din zonă - Aluniş, Neudolf, Alioş, etc.) probabil odată cu primul val colonizator.

Pe parcursul secolului XIX, evoluţia demografică este constantă (grăbită inclusiv printr-o nouă colonizare), astfel încât la sfârşitul lui, depăşeşte numărul de 2000 de persoane. Atunci se produce şi o deplasare a interesului către şosea, unde se concentrează noi dotări, între care Biserica Ortodoxă. De asemenea, aşezarea se extinde spre nord şi sud, amplificând primul nucleu sistematizat de administraţia austriacă. Noi extinderi se produc de-a lungul şoselei, mai ales spre sud, către gara C.F., amplasată acolo. Prin noua arie locuită, gara este legată de sat.

După război, în deceniul VII, comuna devine colectivizată, aici fiind amplasate şi importante unităţi agroindustriale (ferme, staţiuni, complexe), cele mai importante fiind cele din sudul satului, în contact direct cu calea ferată. În acelaşi interval de timp se fac primele descoperiri arheologice privind vechile aşezări (preistoricesau medieval-timpurii). În 1982 se edifică (sau reedifică) Biserica Ortodoxă, într-un stil hibrid, fără nici o valoare stilistică, un prost exemplu pentru noile edificii de cult ortodox zonale dde după 1989.